Dindina

În zorii unei zile extraordinar de frumoase, am decis: gata, apusul blogului meu a sosit – brusc, răvăşitor, dar fără regrete…

Cândva, cineva, încerca să mă ”convingă” că nu am nevoie de acest blog…mai cu forţa, mai cu binişorul…nu a reuşit. Pentru că decizia trebuia să-mi aparţină, pentru că trebuia să vină momentul de la sine, pentru că trebuia să se întâmple ce s-a întâmplat…pentru că golul din viaţă ce mi-l umplea blogul, acum este plin cu altceva…mult mai important, frumos şi…covârşitor.

P.S. Nu ştiu dacă e definitiv sau nu…e apus. Şi ca orice apus, are şi un nou răsărit…sau poate nu?

P.P.S. Mulţumesc cititorilor pentru tot, mai ales pentru răbdare.