Când cresc mare, eu ce mă fac?!

A început de ceva vreme perioada depunerii dosarelor absolvenţilor licelui/gimnaziilor pentru studiile universitare. Şi, dilemă mare: la ce facultate să dau? Unde s-o apuc? De ce facultatea de drept e mai bună decât cea de economie? Sau invers? Nici ei, sărmanii abiturienţi nu mai ştiu.

Mi s-a întâmplat să aud aşa întrebări: la ce facultate mă sfătuieşti să dau? unde crezi că e mai bine? la marketing sau contabilitate? etc.

Bre nene, cum pot eu, om matur, cu scaun la cap (sper că aşa şi sunt ) să-mi iau responsabilitatea de a-ţi decide ţie viitorul? Şi nici nu cred că cineva matur şi înţelept ar face una ca asta. Deşi am făcut facultate 4 ani, deşi am ceva experienţă de muncă, nu aş putea spune nimănui: mergi la facultatea care am absolvit-o eu, e bună. Dar poate tu nu eşti bun pentru acea facultate? Şi apoi, depinde de dorinţa fiecăruia, de aptitudinile şi atitudinea sa cum va reuşi.

Am fost şi eu în astfel de situaţie: clasa 12-a absolveam, ştiam că vreau să învăţ undeva oriunde, numai nu în Moldova. Nu ştiam ce profil să aleg. Am decis totuşi. Decizia nu mi-a aparţinut 100%. Recunosc. Şi păcat. Am fost oarecum influenţată de profesia mamei. La acea vreme credeam că iubesc matematica. M-am înşelat. Eram bună la matematică în şcoală. La facultate am ajuns s-o urăsc. Nu am schimbat facultatea, nu m-am transferat la alta. Nu ştiu de ce, probabil de frică, laşitate. Sau din necunoştinţă. Acum chiar profesez ceea ce am învăţat. Din fericire, matematică nu fac . Şi chiar îmi place ce fac. Dar simt că vocaţia mea e altceva. Poate cândva voi face şi acel lucru. Cândva.

Să revenim deci la aceşti bieţi abiturienţi. Le zic bieţi, deoarece sunt indecişi o parte din ei, iar această decizie îi va marca. Cine e de vină? Nu ştiu, dar cu siguranţă o parte mare de vină o poartă statul. Da, Guvernul. Mai bine spus, Ministerul educaţiei (care se ocupă cu orice, numai nu cu educaţia). Copiii, încă din şcoala primară ar trebui să fie stimulaţi să aprofundeze acele materii la care sunt puternici, talentaţi. Dar la noi cum se întâmplă: până în clasa a 9-a invaţă toţi aceleaşi materii, fără nici o diferenţă. Apoi, urmează liceul, unde, cică ar trebui să se divizeze după înclinaţie: umanist sau real. Şi aici stop dar cum sunt ei divizaţi? Foarte mulţi se conduc după cum a făcut prietenul, după cum a spus mama că e mai bine, după cum au  făcut majoritatea colegilor. Prea rare sunt cazurile când aceşti paşi sunt consultaţi cu un dascăl, cu cineva care a supravegheat formarea elevului, care a observat unele aptitudini mai speciale. De aici şi porneşte firul greşit, cred eu.

Mai sunt şi unele teste de cultură generală, care ar putea direcţiona absolventul de liceu încotro s-o ia. Cel puţin înspre ce domeniu să se îndrepte. Ca să nu fie nevoit să aleagă specializarea că aşa a zis mama sau tata, că vecinul a făcut facultatea asta şi s-a aranjat bine, că e facultate de prestigiu, că acolo am rude profesori, că acolo s-au dus colegii. E trist să nu ştii ce vrei…

Comments

comments