Un post scris din şi plin de #invidie despre offline-ul cu Plahotniuc

Eugen a reuşit şi a obţinut un offline cu marele, multpreadoritul, multpreaputernicul şi #blablabla Vlad Plahotniuc. Bravo lui (lui Eugen). Nu ştiu prin ce metode, nici nu prea cred că ar trebui să mă intereseze. Au fost aleşi cei mai Feţi-frumoşi şi Ilene Cosânzene ale blogging-ului moldav. Ales tot de Eugen. Mari polemici a mai stârnit această selecţie. Mulţi au vrut să meargă. Mulţi au regretat că nu au blog. Mulţi, deşi puţin au a spune, se consideră mari bloggeri.

Precizez: eu nu-s blogger. Doar am o pagină în lumea virtuală unde mă plâng, mă laud, fac share, spun idei, şi scriu multe multe breduri. Şi nici la offline nu am fost.

Ei bun. A avut loc offline-ul. S-au spus multe, s-au făcut poze.

Ei şi? S-au scris posturi, relatări, povestiri, unele mai interesante, altele mai puţin, ceea ce e şi normal. Că doar asta fac bloggerii. Ori nu am dreptate?

Dar… aici au început polemicile. Încă mai multe zoi să se fi turnat în capul lui Eugen nu am văzut. Mai multe prostii nu s-au spus niciodată de spuma şi elita societăţii de pe facebook. Ba chiar unii şi-au irosit timpul să facă poze în photoshJop, pentru a ironiza şi spurca viaţa altora. La început nu am atras atenţia. Pentru că nu era despre mine. Dar, când deja s-a făcut atac direct la o persoană foarte dragă mie, răbdarea mi-a crăpat (vorba lui Urschi). Cât se poate măi, dragi concetăţeni? Dragi moldoveni. Stoooooooooop! Ajunge atâta invidie, ciudă, pică, pizmă, pornire, ranchiună. Atâta tam-tam nu s-a făcut nici când după mai bine de 2 ani de impotenţă politică, s-a ales preşedintele. Atâţia duşmani, atâta răutate, atâta ură, atâta…noroi. Mi-e silă deja.

De ce se întâmplă toate astea? Pentru că pe noi asta ne caracterizează. Suntem o ţară plină de răutate. Ne place să ne separăm în tabere. Să aruncăm cu noroi în cealaltă tabără, chiar dacă mai ieri eram prieteni, ori chiar dacă acolo e fratele/sora. Nu ne pasă de restul. Şi din această cauză nu avem şanse ca naţiunie. Naţiune care fierbe. Care în loc să pună mâna să scrie şi să fie ei următorii invitaţi la offline, mai bine strigă ”păduchiosul, păduchiosul” (este un banc pe această temă, puteţi să-l căutaţi pe google).

Eu o să vă spun drept concluzie alt banc, care deşi e vechi, e mereu actual. Şi mereu va fi. Pentru că noi asta avem în sânge. INVIDIA

Ivan Turbincă, în inspecţie. Trece pe lângă un cazan: doi draci ţineau capacul, doi aruncau lemne pe foc.
- Ce-i asta?
- Stai să vezi, d-nul Ivan, că aici ard evrei. Ţinem capacul, că dacă apucă unul să scoată capul afară, îi pierdem prin Iad şi o săptămână nu-i mai vedem!…
Alt cazan: doi draci aruncau lemne pe foc, nimeni nu ţinea capacul…
- Da’ aici?
- Aicea ard moldovenii şi nu-i bai, că dacă reuşeşte vrunu’ să scoată capu’, au ăilalţi grijă să-l tragă înapoi…

P.S. Acest post nu este pentru trafic. Este pentru că nu mai pot să tac

Comments

comments